Texte biblice, reflecţii şi rugăciuni pentru cele opt zile - A PATRA ZI[2006-01-20]Din trecut spre viitor: iertarea şi vindecarea memorieiIsus i-a zis: "Nu-ţi spun până la a şaptea oară, ci până la şaptezeci de ori câte şapte!" (Mt 18,22). LECTURA I Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea. Citire din cartea profetului Iona 3,1-10 1 Domnul i-a vorbit lui Iona astfel: 2 "Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare şi vesteşte acolo ce-ţi voi spune eu". 3 Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după porunca Domnului. Ninive însă era un oraş foarte mare: îţi trebuiau trei zile ca să-l străbaţi. 4 Iona a intrat în oraş, înaintând cale de o zi şi strigând: "Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!" 5 Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi toţi, de la cel mai mare până la cel mai mic, au îmbrăcat haine de doliu. 6 Ajungând vestea la împăratul din Ninive, acesta s-a ridicat de pe tron, a aruncat de pe el veşmântul împărătesc, s-a îmbrăcat cu o haină de doliu şi s-a aşezat pe cenuşă. 7 Apoi a poruncit să se facă cunoscută în Ninive această hotărâre a împăratului şi a mai-marilor săi: "Oamenii, animalele de povară, boii şi oile, să nu guste nimic, să nu mănânce şi să nu bea. 8 Să se îmbrace în haine de doliu, să strige cu toată puterea către Dumnezeu, şi să se întoarcă fiecare din calea sa cea rea şi de la fărădelegile de care îi sunt întinate mâinile. 9 Cine ştie? Poate că Dumnezeu îşi va schimba sentinţa şi îşi va potoli ardoarea mâniei! Şi atunci nu vom mai pieri. 10 Văzând deci faptele lor de pocăinţă, că au părăsit calea lor cea rea, Dumnezeu a renunţat la pedeapsa cu care îi ameninţase. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 51,10.11 (R.: cf. 10b) R.: Mă încred în bunătatea lui Dumnezeu întotdeauna. 10 Eu sunt în casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci. R. 11 Îţi aduc mulţumiri neîncetat pentru tot ce ai făcut şi în faţa credincioşilor tăi preamăresc numele tău, pentru că tu eşti bun. R. LECTURA A II-A Duceţi viaţa de familie în Domnul. Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Coloseni 3,12-21 Fraţilor, 12 pentru că sunteţi aleşii lui Dumnezeu, sfinţii şi preaiubiţii lui, să aveţi o inimă plină de îndurare, de bunătate, de smerenie, de blândeţe, de îndelungă răbdare. 13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă cineva are motiv să se plângă împotriva altuia, iertaţi-vă unul pe altul. După cum v-a iertat Domnul, aşa să vă iertaţi şi voi. 14 Iar mai presus de toate acestea îmbrăcaţi-vă cu dragoste, căci ea este legătura desăvârşirii. 15 Şi în inimile voastre să domnească pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup. Fiţi recunoscători. 16 Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi în toată bogăţia sa. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-i, în psalmi, în imnuri şi cântări duhovniceşti. 17 Orice faceţi, prin cuvânt sau faptă, toate să le faceţi în numele Domnului Isus şi prin el să mulţumiţi lui Dumnezeu Tatăl. 18 Femeilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, precum se cuvine, în Domnul. 19 Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu vă purtaţi aspru cu ele. 20 Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în toate, căci acest lucru este plăcut Domnului. 21 Părinţi, nu fiţi brutali cu copiii voştri, ca să nu-i împingeţi la descurajare. Cuvântul Domnului EVANGHELIA Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,1-11 În acel timp, 1 Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. 2 Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în templu şi tot poporul a venit la el. El s-a aşezat şi a început să-i înveţe. 3 Cărturarii şi fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter. Au pus-o în mijlocul mulţimii 4 şi i-au spus lui Isus: "Învăţătorule, femeia aceasta chiar acum a fost prinsă în adulter. 5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre; dar tu ce zici?" 6 Dar lucrul acesta îl spuneau ca să-l pună la încercare şi să-l poată învinui. 7 Atunci Isus s-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ. 8 Dar cum ei nu încetau să-l întrebe, el s-a ridicat şi le-a zis: "Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea". Apoi s-a aplecat iarăşi şi a continuat să scrie pe pământ. 9 Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au retras unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până când a rămas Isus singur şi femeia care stătea în mijloc. 10 Atunci Isus s-a ridicat şi a întrebat: "Femeie, unde sunt cei care te învinuiau? Nu te-a condamnat nimeni?" 11 Ea a răspuns: "Nimeni, Doamne". I-a zis Isus: "Nici eu nu te condamn. Mergi, şi de acum să nu mai păcătuieşti". Cuvântul Domnului Comentariu Recunoaşterea păcatelor trecutului, harul iertării şi restabilirea comuniunii sunt temele care apar mereu în aceste texte. Relaţiile dintre comunităţile noastre creştine poartă încă amprenta unui trecut marcat de slăbiciunea umană şi de păcat. Anumite răni provocate unii altora sunt pe cale de a fi vindecate, în timp ce altele mai sunt încă izvor de suferinţă şi dezbinare. Confruntarea cu trecutul poate fi încă dificilă şi ar putea necesita un examen sincer de conştiinţă, atât la nivel de persoane cât şi la nivel de comunităţi. Totuşi, aceasta este calea pe care Dumnezeu vrea ca noi să o parcurgem împreună cu el pentru a deveni din ce în ce mai mult poporul lui ales şi pentru ca pacea lui Cristos să domnească în inimile noastre şi între noi. Iona îi îndeamnă pe locuitorii din Ninive să fie cinstiţi, când îşi mărturisesc egoismul, dispreţul pentru ceea ce este bun şi actele de violenţă. Adresează acest apel întregului oraş şi tuturor locuitorilor lui. Fiecare trebuie să se convertească de la înclinaţiile spre rău şi de la violenţa mâinilor sale. Psalmistul imploră iertarea lui Dumnezeu, fiind el însuşi profund tulburat de trecutul său. Îşi recunoaşte greşelile şi îi cere lui Dumnezeu să nu-l abandoneze. Se simte responsabil şi pentru greşelile celorlalţi şi doreşte să le arate calea adevărului şi a unei vieţi drepte, pentru ca şi ei să se poată împăca cu Dumnezeu. Cărturarii şi fariseii nu văd în femeia adulteră decât expresia decăderii şi a păcatului. În acelaşi timp, refuză să-şi recunoască propriul trecut şi păcatele comise. Isus ne învaţă să nu mai aruncăm prima piatră, să nu mai condamnăm, şi, în cele din urmă, să nu mai păcătuim. Căutarea adevărului se bazează pe această chemare. Iertarea nu se poate măsura, este inepuizabilă, ca şi iubirea lui Dumnezeu: până la de şaptezeci de ori câte şapte. Pe calea ecumenismului, şi comunităţile noastre sunt chemate să mărturisească îndurarea lui Dumnezeu în infinitatea ei. Rugăciune Dumnezeul împăcării, ajută-ne să depăşim decepţiile şi amărăciunea acumulate în noi prin eşecurile şi păcatele trecutului. Învaţă-ne iertarea ta ca să putem cu umilinţă să căutăm împăcarea cu tine şi cu aproapele nostru. Întăreşte în noi iubirea lui Cristos, izvorul şi garanţia unităţii Bisericii tale. Amin. -------------------------------------------------------------------------------- Rugăciuni pentru unitatea creştinilor 1. Doamne Dumnezeul nostru, tu ne-ai ales ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea ta. Totuşi mărturisim că viaţa noastră nu dă mărturie că suntem cu adevărat ucenicii tăi. De multe ori suntem mai mult în căutarea avantajelor personale decât a voinţei tale şi suntem mai atenţi la alte glasuri decât la cuvântul tău. Iată-ne, Doamne, în faţa ta, apăsaţi de păcatele şi slăbiciunile noastre. Tată, tu ne-ai predestinat să fim fiii tăi adoptivi prin Isus Cristos. Totuşi mărturisim cât este de greu pentru noi să ne acceptăm reciproc ca fraţi şi surori. Refuzăm să ne iubim şi să ne respectăm unii pe alţii. Ridicăm ziduri şi bariere. Negăm prin cuvintele şi faptele noastre că ai făcut din noi toţi, fără deosebire, copiii tăi, oricât de diferiţi suntem unii de alţii. Nu suntem în stare să celebrăm împreună nici cina şi nici ziua învierii tale. Iată-ne, Doamne, în faţa ta, apăsaţi de păcatele şi slăbiciunile noastre. Tată, tu ne-ai copleşit cu bogăţiile harului tău şi ne-ai descoperit misterul voinţei tale, pentru a readuce toate în stăpânirea lui Cristos, cele din cer şi cele de pe pământ. Totuşi mărturisim că pierdem din vedere bogăţiile şi scopul harului tău şi uităm necesitatea realităţii împăcării cu tine. Uităm că speranţa acestei lumi este în tine. Suntem complici în diviziunile şi duşmăniile care separă popoarele şi culturile şi care sunt cauză de confruntări între ele. Iată-ne, Doamne, în faţa ta, apăsaţi de păcatele şi slăbiciunile noastre. Tată, tu ne-ai oferit cuvântul tău de adevăr şi ni l-ai dăruit pe Duhul tău Sfânt. Mărturisim că acordăm prea puţin loc printre noi cuvântului şi Duhului tău Sfânt. Încercăm să scoatem apă din propriile izvoare, dar ele sunt secate. Ne închidem la tot ceea ce voieşti să schimbi şi să reînnoieşti pentru noi. Stingem Duhul tău prin autosuficienţa, indiferenţa şi lenea noastră. Iată-ne, Doamne, în faţa ta, apăsaţi de păcatele şi slăbiciunile noastre. Dăruieşte-ne milostivirea şi harul tău. Ajută-ne, Doamne, să împlinim voinţa ta de a fi sfinţi. Deschide-ne ochii ca să ne vedem ca ucenicii tăi. Astfel vom putea să ne deschidem la ascultarea cuvântului tău. Ajută-ne să ne iubim mai presus de toate şi să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine. În felul acesta vom putea trăi în pace, spre lauda slavei tale. Ajută-ne, Doamne, să urmăm voinţa ta ca toţi cei care-ţi aparţin să fie una. Deschide-ne ochii să ne acceptăm ca fraţi şi surori, pentru ca să ne deschidem braţele pentru a-i primi pe cei care sunt diferiţi. Ajută-ne să vedem lucrarea Duhului tău în celelalte Biserici şi fă-ne să lucrăm împreună pentru unitate, pentru ca lumea să creadă, spre lauda slavei tale. Ajută-ne, Doamne, să urmăm voinţa ta de a readuce toate în stăpânirea lui Cristos. Deschide-ne ochii ca să vedem bogăţiile harului tău şi atunci buzele noastre vor proclama că speranţa lumii este în tine. Ajută-ne să edificăm o lume în care popoarele de religii şi culturi diferite să poată trăi împreună în pace, o lume dreaptă în care bogaţii şi săracii să-şi împartă bunurile. Ajută-ne să ne bucurăm de darurile creaţiei tale într-un mod responsabil, spre lauda slavei tale. Ajută-ne, Doamne, să îndeplinim voinţa ta de a ne pune speranţa în Cristos. Deschide-ne ochii ca să vedem că ni l-ai dăruit pe Duhul tău Sfânt ca să fim reînnoiţi. Atunci ne vom îndrepta spre viitorul pe care tu ni l-ai promis. Ajută-ne să trăim în Duhul tău, gata să primim surprizele pe care ni le-ai pregătit. Împreună cu Bisericile noastre şi cu lumea, vom fi reînnoiţi pe drumul care conduce spre împărăţia ta, spre lauda slavei tale. Amin. 2. Doamne, noi ştim că tu ai întemeiat o singură Biserică, însă noi oamenii umblăm pe căi diferite şi suntem atât de împărţiţi. Această separare a noastră contrazice voinţa ta şi este o piedică în calea răspândirii evangheliei la toată lumea. Revarsă în noi părere de rău pentru această stare de lucruri şi dorinţa arzătoare de unire. Dragostea ta faţă de noi s-a manifestat prin Fiul tău preaiubit pe care l-ai trimis în lume pentru a-i aduna pe toţi oamenii într-un singur popor al tău. El însuşi s-a rugat "Ca toţi să fie una precum tu, Tată eşti în mine şi eu în tine, pentru ca şi ei să fie una în noi, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis". La Cina cea de taină Isus ne-a lăsat Euharistia, ca semn al unităţii în Biserica sa. Ucenicilor le-a dat porunca: "Iubiţi-vă unii pe alţii, după cum eu v-am iubit pe voi!", făgăduind că va rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor. Celor doisprezece le-a încredinţat misiunea de a învăţa, de a conduce şi dintre ei l-a ales pe Petru, pe care a hotărât să clădească Biserica sa, după ce a mărturisit credinţa în el. Prin predicarea fidelă a evangheliei, prin administrarea sacramentelor şi prin cârmuirea exercitată cu iubire de către apostoli şi urmaşii lor, Isus Cristos vrea ca poporul său să crească şi să se desăvârşească în unitate: în mărturisirea aceleaşi credinţe, în celebrarea comună a cultului divin şi în armonia frăţească a familiei lui Dumnezeu. În trecut au apărut dezbinări, dar cei care se nasc acum nu pot fi acuzaţi de păcatul despărţirii. Biserica Catolică îi îmbrăţişează pe toţi cu respect şi iubire frăţească. Doamne, noi ştim că avem atâtea lucruri în comun: Sfintele Scripturi, viaţa harului, credinţa, speranţa, iubirea şi darurile interioare ale Duhului Sfânt. Toate acestea vin de la Cristos şi duc la el, aparţinând de drept Bisericii lui Cristos. Fă-ne conştienţi, Doamne, că trebuie să eliminăm toate cuvintele, judecăţile care nu se potrivesc după adevăr şi dreptate şi care îngreunează relaţiile dintre noi. Printr-un dialog sincer cu cei de lângă noi, ajută-ne să preţuim mai bine învăţătura fiecărei comunităţi. Ştim că din cauza greşelilor noastre, chipul Bisericii străluceşte mai puţin luminos în faţa lumii întregi iar creşterea împărăţiei lui Dumnezeu este întârziată. De aceea ne propunem toţi să tindem la perfecţiunea vieţii creştine, la o reînnoire zi de zi. Îţi cerem astăzi, Doamne, harul umilinţei, harul blândeţii în slujire, al generozităţii frăţeşti. Umple-ne cu Duhul tău Sfânt, Duhul unităţii şi al iubirii, şi grăbeşte să vină acea zi în care vom fi un singur popor al tău cu aceeaşi credinţă spre mărirea ta în vecii vecilor. Amin. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1994, Ultimul acces: 2026-10-16 06:34:22
|
Timp total: 0.04s...
[]:1